România intră în 2026 cu o poziție remarcabilă în peisajul european al comerțului electronic: locul 9 în clasamentul UE și locul 3 în Europa Centrală și de Est, potrivit European E-Commerce Report 2025, realizat de Ecommerce Europe și EuroCommerce.
Vânzările online ating 12,8 miliarde de euro, echivalentul a 3,5% din PIB – o cifră care, nu cu mulți ani în urmă, ar fi părut ambiție curată. Și totuși, în umbra acestui tablou aparent luminos, o statistică stagnează și deranjează: doar 12% dintre IMM-urile românești vând online, un procent sensibil sub media europeană.
Această cifră nu este o simplă notă de subsol într-un raport de sector. Este, de fapt, un diagnostic crud. România reușește să intre în topul european al ecommerce-ului aproape exclusiv pe umerii marilor retaileri – Emag, Altex, Trendyol, – în timp ce masa antreprenoriatului autohton rămâne, în bună parte, absentă din mediul digital comercial.
Într-o economie în care 63% din populație a efectuat cel puțin o achiziție online în 2025 (European E-Commerce Report), iar 96% din locuitori au acces la internet, nu infrastructura este problema. Problema este în altă parte.
Nu vrem să faci aici un rechizitoriu al eșecului, ci să cartografiem – cu date și cu o doză de luciditate – de ce decalajul de digitalizare persistă, ce îl alimentează și, mai ales, ce se poate face în mod concret.
Pentru că miza nu este una abstractă: IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei românești. Dacă ele rămân în afara economiei digitale, creșterea ecommerce-ului autohton va continua să fie, în esență, creșterea altcuiva.
România în Top 10 european, dar cu o problemă structurală
Cifrele agregate arată bine. Detaliile arată rău.
Când vorbim despre locul 9 al României în Europa sau despre cei 12,8 miliarde de euro generați de comerțul online, vorbim despre o piață dominată de un număr relativ mic de actori mari.
Creșterea accelerată din ultimii ani a beneficiat cu precădere de extinderea marilor platforme internaționale pe piața locală și de consolidarea liderilor naționali – nu de o democratizare reală a accesului la canal digital pentru micii comercianți.
La nivel european, sprijinul pentru IMM-uri este o prioritate strategică, după cum reiese și din politicile Consiliului Uniunii Europene privind dezvoltarea și competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii: https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/support-to-small-and-medium-sized-enterprises/.
Paradoxul conectivității
Există un contrast care merită subliniat cu toată celeritatea: România are una dintre cele mai rapide viteze medii de internet din Europa, o penetrare broadband de 96% și o populație din ce în ce mai obișnuită să comande online.
Cu alte cuvinte, cererea există, infrastructura există, consumatorul digital este format. Și cu toate acestea, oferta românească de IMM-uri în mediul online rămâne literalmente subdezvoltată.
Paradoxul conectivității – cum l-am putea numi – constă tocmai în această ruptură: un ecosistem de consum digital matur, alimentat de o ofertă digitalizată insuficientă din partea micilor producători și comercianți autohtoni.
Ce spune media europeană
Datele Eurostat arată că, la nivelul UE, aproximativ 20-25% dintre IMM-uri desfășoară activitate comercială online – o medie față de care România se situează cu aproape jumătate mai jos. Țări precum Danemarca, Olanda sau Suedia depășesc 40%.
Chiar și state cu un nivel de dezvoltare economică similar României, din Europa Centrală și de Est, au procente mai ridicate. Decalajul față de media europeană nu bazat pe interție — este un cost real, cuantificabil în oportunități de vânzare ratate, în clienți care migrează spre platforme externe și în venituri care nu ajung la comercianții români.
Barierele reale ale digitalizării
Când se vorbește despre IMM-urile care nu vând online, prima tentație este să invoci un factor cultural difuz – „rezistența la schimbare”, „mentalitatea tradițională” sau alte formulări care, fără să fie complet greșite, simplifică excesiv o realitate mult mai nuanțată.
Datele disponibile indică bariere concrete, structurale, care nu pot fi rezolvate prin campanii de conștientizare.
Costul perceput și lipsa competențelor digitale
Potrivit unui studiu realizat de Cult Research pentru compania Life is Hard, principalele obstacole în calea digitalizării pentru IMM-urile românești sunt: dificultatea identificării corecte a nevoilor tehnologice proprii, lipsa consultanților capabili să traducă limbajul tehnic în termeni de business, și costul perceput al soluțiilor – nu neapărat costul real.
Există, cu alte cuvinte, o dublă problemă: nu știi ce ai nevoie și nu găsești pe nimeni care să te ajute să afli. Același studiu arată că IMM-urile care au depășit aceste blocaje și au automatizat procese de bază se declară mulțumite în proporție de 75% de rezultatele obținute. Beneficiul există – accesul la el este inegal.
Un alt unghi relevant vine de la specialiștii de la EnterTech 2026, care avertizează că IMM-urile românești înregistrează o productivitate de 2-3 ori mai mică decât potențialul real, tocmai din cauza absenței automatizării.
Iar datele Eurostat confirmă decalajul în cifre: doar aproximativ 5% dintre companiile din România utilizează soluții de automatizare și inteligență artificială, față de peste 33% în statele membre fruntașe ale UE.
Presiunea fiscală și obligațiile de conformitate
Un element adesea ignorat în dezbaterea despre digitalizare este contextul de conformitate fiscală în care operează IMM-urile românești.
Implementarea e-Facturii, SAF-T și e-Transport în ultimii ani a consumat o parte semnificativă din resursele de timp și buget ale micilor antreprenori.
Digitalizarea forțată prin obligații de raportare – cu termene strânse, sancțiuni și sisteme IT care nu au funcționat întotdeauna impecabil – a creat o asociere nefericită: digitalizarea ca povară administrativă, nu ca instrument de creștere.
Înțelegem, în acest context, de ce mulți antreprenori abordează cu reticență și extinderea în zona comercială online.
Ce înseamnă vânzarea online pentru un IMM
A discuta despre digitalizarea IMM-urilor exclusiv în termeni de deficit este, totuși, o eroare de perspectivă. Realitatea este că fiecare procent de creștere a penetrării online în rândul micilor comercianți se traduce în milioane de euro care rămân în economia românească – nu pleacă spre platforme extra-comunitare.
De la piața locală la accesul regional
Unul dintre avantajele cel mai frecvent subevaluate ale vânzării online este extinderea geografică a pieței accesibile. Un comerciant cu un magazin fizic în Sibiu sau Focșani servește, în mod natural, o rază de câțiva kilometri.
Un magazin online, cu o logistică de bază, poate deservi toată România – și, cu pași incrementali, piețe din regiune. Raportul Balkan eCommerce Summit 2026 subliniază că România este una dintre piețele cele mai atractive pentru extindere în regiune, tocmai datorită maturității consumatorilor digitali și a infrastructurii logistice.
Această atractivitate funcționează și invers: IMM-urile românești au un avantaj de proximitate față de piețe ca Bulgaria, Ungaria sau Grecia pe care, momentan, îl exploatează insuficient.
Instrumentele disponibile – și cum să le accesezi
Există astăzi un ecosistem real de sprijin pentru digitalizarea IMM-urilor, chiar dacă accesul la el rămâne neuniform.
Prin schema PoCIDIF/EDIH, șapte hub-uri regionale de inovare digitală oferă servicii de consultanță, testare și formare – fără transfer financiar direct, dar cu costuri acoperite din fonduri europene și buget de stat.
Schema are un orizont de aplicare extins până la finalul lui 2026, cu posibilitatea prelungirii.
Separat, granturile PNRR – de până la 100.000 de euro per companie – au fost deja contractate de aproximativ 4.600 de IMM-uri, potrivit declarațiilor din cadrul Zilei Naționale a Comerțului Electronic 2025. Nu este o sumă neglijabilă — dar, raportat la numărul total al IMM-urilor din România, care depășește 600.000, acoperirea rămâne modestă.
Ce se poate schimba – și cine are de câștigat
Dezbaterea despre digitalizarea IMM-urilor riscă adeseori să alunece în doi poli la fel de neproductivi: optimismul declarativ al instituțiilor, care anunță programe și fonduri, și pesimismul antreprenorilor care au mai văzut promisiuni neîmplinite. Adevărul util se află, ca de obicei, între cele două extreme.
Rolul ARMO și al asociațiilor de profil
ARMO și-a asumat explicit digitalizarea IMM-urilor ca prioritate de advocacy. Cristi Movilă, președintele asociației, a declarat că „suntem în Top 10 și avem șansa să valorificăm acest potențial prin sprijinirea digitalizării IMM-urilor și prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru magazinele românești” (ARMO, septembrie 2025).
Dincolo de retorică, există o miză concretă în spatele acestei poziții: dacă IMM-urile nu intră în joc, piața online va fi din ce în ce mai mult dominată de actori extra-comunitari — Temu, Shein și alte platforme care nu plătesc TVA în România și care, prin prețuri de dumping, erodează competitivitatea micilor comercianți locali.
Ce trebuie să se schimbe
Dincolo de fonduri, câteva schimbări de fond ar putea face diferența.
Prima ține de educație antreprenorială digitală – nu cursuri generice de „transformare digitală”, ci programe practice, sectoriale, care să arate concret unui producător de mobilă din Reghin sau unui comerciant de produse alimentare din Iași ce înseamnă un magazin online, cât costă, cât durează și ce câștigă.
A doua schimbare necesară este simplificarea birocrației digitale – dacă primele experiențe ale unui antreprenor cu „digitalul” sunt e-Factura și SAF-T, asocierea nu va fi una pozitivă.
A treia direcție este reprezentată de marketplace-uri intermediare – platforme ca eMAG Marketplace, care permit IMM-urilor să vândă online fără să construiască propria infrastructură tehnică, pot fi o poartă de intrare rapidă și cu risc scăzut în comerțul digital.
România are toate premisele pentru a transforma acel 12% într-un procent care să se apropie de media europeană.
Consumatorii sunt pregătiți. Infrastructura există. Instrumentele de sprijin – imperfecte, dar reale – sunt disponibile.
Ceea ce lipsește este o abordare coerentă, care să trateze digitalizarea IMM-urilor nu ca pe o bifă într-un raport, ci ca pe o prioritate economică de prim rang. Câtă vreme marile platforme internaționale câștigă cotă de piață în România cu fiecare lună care trece, miza acestui 12% devine din ce în ce mai urgentă.
